Legislatia principala existenta referitoare la Dreptul fiscal este:
– Codul Fiscal – in vigoare de la 1 ianuarie 2008
– Codul de Procedura Fiscala
– Ordonanta privind organizarea activitatii de expertiza contabila si a contabililor autorizati

Fiscalitatea este sistemul de percepere al impozitelor si taxelor prin institutiile statului care stabilesc si incaseaza contributiile catre stat si ii urmareste pe cei care nu si-au platit acele datorii.
Resursele financiare publice se constituie prin colectarea de venituri publice care se cuvin bugetului de stat ori bugetelor locale. Aceste venituri reprezinta creante ale statului sau ale colectivitatilor publice locale.
Categoriile de venituri bugetare se realizeaza din sumele de bani care sunt stabilite ca obligatii juridice in sarcine diferitelor categorii de persoane fizice sau juridice.

Persoanele fizice si juridice care datoreaza sume de bani la buget sunt denumite contribuabili.
Orice persoana fizica, residenta sau nerezidenta in Romania, dobandeste calitatea de contribuabil din momentul in care realizeaza venituri, detine si tranzactioneaza bunuri sau valori.
Contribuabilii persoane juridice pot fi grupati, din punct de vedere fiscal, in doua categorii: persoane juridice romane si persoane juridice straine.

Cazierul fiscal
Este un sistem de evidenta si urmarire a disciplinei financiare a contribuabililor, in scopul asigurarii unei administrari eficace a impozitelor si taxelor datorate la buget, precum si pentru intarirea masurilor de combatere a evaziunii fiscale.
Cazierul fiscal este organizat de Ministerul Finantelor Publice si este gestionat atat la nivel national, cat si la nivelul directiilor generale ale finantelor publice judetene. In cazierul fiscal se tine evidenta tuturor contribuabililor care au savarsit fapte sanctionate prin legislatia financiar-fiscala.
Certificatul de cazier fiscal trebuie prezentat, in mod obligatoriu, la infiintarea societatilor comerciale, la solicitarea inscrierii , in registrul special, a asociatiilor si fundatiilor, precum si pentru autorizarea exercitarii unor activitati independente.

Sistemul veniturilor publice bugetare
Veniturile generale ale statului sunt formate din totalitatea resurselor banesti care contribuie la constituirea fondurilor banesti ale acestuia, alcatuind un tot unitar, numit sistemul veniturilor bugetare.
Veniturile bugetare se impart in : venituri fiscale si venituri nefiscale.
Veniturile fiscale – provin din impozite directe (impozitul pe profit, pe salarii, impozite si taxe pentru cladiri) si din impozite indirecte (taxe vamale, taxe de timbru,impozitul pe spectacole, penalitati si majorari pentru venituri nevarsate la termen).
Veniturile nefiscale – varsaminte din veniturile institutiilor publice , taxe de brevete, de inventii si de inregistrarea marcilor, taxe de metrologie, taxe pentru folosirea drumurilor, precum si alte venituri diverse.
Subiectul impunerii sau debitorul – este acea persoana fizica sau juridical care datoreaza un impozit, o taxa ori este obligate la efectuarea unei anumite prelevari la bugetul public national.
Obiectul sau material impozabila – o reprezinta veniturile sau bunurile impozabile sau taxabile.
Unitatea de evaluare – reprezinta elemental care exprima cuantumul unitar al venitului bugetar in raport cu baza sa de calcul.
Unitatea de impunere –  reprezinta unitatea in care se exprima obiectul sau materia impozabila: leul, metrul patrat etc.
Asieta – este modalitatea de asezare a venitului bugetar dupa obiectul sau materia impozabila, presupunand identificarea subiectului si materiei impozabile, evaluarea acesteia si stabilirea cuantumului de plata.
Termenul de plata –  este data la care sau pana la care un anumit venit trebuie varsat la buget. Acesta poate fi sub forma unui interval de timp, o zi fixa, cand si scadenta si termenul de plata coincid.

IMPOZITUL
Impozitul este acea contributie baneasca, obligatorie si cu titlu nerambursabil, care este datorata la buget de catre persoanele fizice si juridice pentru veniturile care le obtin, pentru bunurile pe care le produc si distribuie, sau pentru serviciile si lucrarile pe care le presteaza.
Din punct de vedere juridic impozitele se clasifica in impozite directe si impozite indirecte.
– Impozitele directe sunt acele venituri bugetare caracterizate prin faptul ca sunt datorate, platite si suportate de catre una si aceeasi persoana, si anume contribuabilul.
Impozitele directe se impart la randul lor in: impozitul pe venit si impozitul pe avere.
1. Impozitul pe venit este diferit in functie de subiectul impunerii.
Astfel impozitul pe venitul persoanelor fizice este datorat de persoanele fizice care isi au domiciliul sau rezidenta pe teritoriul unui anumit stat, precum si de persoanele nerezidente care realizeaza venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat. Impozitul se stabileste annual pe baza declaratiei de impunere a contribuabilului sau pe baza elementelor de care dispune organul fiscal.
Nu sunt supusi la plata impozitului pe venit diplomatii acreditati, persoanele care realizeaza venituri ce nu depasesc un anumit plafon, in anumite cazuri – militarii.
Impozitul pe venitul societatilor comerciale se determina pornindu-se de la rezultatele de bilant ale activitatii desfasurare de persoana juridical, la care se adauga rezultatele aferente stocurilor, veniturile din castiguri de capital, dobanzile din conturile curente. Din veniturile brute, determinate astfel, se dedus cheltuielile activitatii desfasurate, amortismentul, dobanzile platite, prelevarile la fondul de rezerva si la alte fonduri speciale, obtinandu-se astfel beneficial sau profitul net.
Impunerea se face pe baza declaratiei de impunere, sau in lipsa acesteia, pe baza datelor de care dispune organul fiscal.
2. Impozitul pe avere constituie acea sursa a veniturilor bugetare care este strans legata de dreptul de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile. In practica financiar-bugetara se practica perceperea impozitului propriu-zis asupra averii, impozitul asupra circulatiei averii si impozitul asupra cresterii averii.
Impozitul propriu- zis pe avere este de doua feluri: impozitul stabilit asupra averii ( care se plateste in raport cu venitul produs de averea respective) si impozitul pe substanta averii ( care, fiind perceput in raport de valoarea averii, conduce in timp la micsorarea materiei impozabile).
Impozitul pe circulatia averii se refera la transferal dreptului de proprietate asupra bunurilor de la o persoana la alta. In aceasta categorie intra impozitul perceput cu ocazia vanzarii-cumpararii, donatiei si schimbului de bunuri, impozitul pe succesiuni, impozitul pe hartii de valoare, impozitul pe circulatia capitalurilor si a efectelor comerciale.  La stabilirea impozitului se tine cont de durata de timp cat bunul respectiv a fost detinut de persoana instrainatorului.
La impozitul pe cresterea averii obiectul impunerii il constituie sporul de valoare pe care l-au inregistrat anumite bunuri in decursul unei anumite perioade de timp.
– Impozitele indirecte, numite si taxe de consumatie, sunt acele surse de venit bugetar care se realizeaza sub forma impunerii asupra consumului, percepandu-se in momentul vanzarii unor marfuri, al prestarii unor anumite servicii, al executarii unor lucrari.
Ele se percep de la toti cei care produc, distribuie sau presteaza servicii din categoria celor impuse.
Impozitele indirecte sunt suportate de consumatorul final, adica de cel care utilizeaza pentru sine bunul sau serviciul in pretul caruia este incorporat impozitul.  Cota impozitului indirect perceput la vanzarea unei marfi sau a unui serviciu este unica.
Taxele sunt plati achitate de catre persoanele fizice sau juridice pentru anumite acte sau servicii indeplinite, la cererea si in folosul acestora, de catre anumite organe de stat, institutii publice sau alte persoane asimilate acestora.
Ele reprezinta o plata neechivalenta pentru actele, serviciile sau lucrarile prestate de organele de stat care intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza servicii sau rezolva alte interese legitime ale persoanelor fizice si juridice.
Taxa este anticipativa, datorandu-se si trebuind sa fie achitata in momentul solicitarii actului, serviciului sau lucrarii ce urmeaza a fi indeplinit de organele competente, precum si unica, in sentul ca o persoana datoreaza taxa doar o singura data.  Actele care nu au fost legal taxate sunt lovite de nulitate absoluta.

Impozitul pe profit
Este unul din cele mai importante venituri bugetare obtinute sub forma impozitelor directe.
Baza de impozitare, adica suma asupra careia urmeaza a se aplica cota legala in vederea stabilirii impozitului datorat de contribuabil o reprezinta profitul anual impozabil.
Profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile obtinute din orice sursa si cheltuielile effectuate in scopul realizarii veniturilor, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile.
Sfera de cuprindere a impozitului: persoane juridice romane, persoane juridice straine care desfasoara activitati printr-un sediu permanent in Romania, persoane juridice straine si persoane fizice nerezidente care desfasoara activitati in Romania in baza unei asocieri, persoane juridice straine care realizeaza venituri din proprietati imobiliare situate in Romania, persoane fizice rezidente associate cu persoane juridice romane.
Scutiri de la plata impozitului pe profit: Banca Nationala a Romaniei, trezoreria statului, institutiile publice pentru fondurile publice, persoane juridice romane care platesc impozitul pe venitul microintreprinderilor, fundatii romane constituite pe baza unui legat, cultele religioase, institutiile de invatamant particular acreditate sau autorizate, asociatiile de proprietari sau locatari, organizatiile nonprofit, organizatiile sindicale si patronale.
Cota de impunere: In prezent tariful de impunere este alcatuit dintr-o cota procentuala de 16 %.
Venitul pe profit se varsa in contul bugetului de stat. Plata acestuia trebuie efectuata trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmator aceluia pentru care se face plata.
Contribuabilii sunt datori sa depuna la organul fiscal compentent, o declaratie anuala de impozit pe profit si, atunci cand e cazul, o declaratie prinvind platile si angajamentele de plata catre persoanele nerezidente.

Impozitul pe venitul microintreprinderilor
Microintreprinderile sunt acele persoane juridice romane care indeplinesc cumulativ, la sfarsitul anului fiscal precedent, urmatoarele conditii:
– au ca obiect de activitate productia  de bunuri materiale, prestarea de servicii sau comertul,
– au de la 1 pana la 9 salariati,
– au realizat venituri care nu au deposit, intr-un an fiscal, echivalentul in lei a 100.000 euro,
– capitalul lor social este detinut de persoane, altele decat statul, autoritatile locale si institutiile publice.

Orice persoana juridica care indeplineste conditiile de mai sus poate opta in a plati impozit pe profit sau impozit pe venitul microintreprinderilor.
Baza de impunere este venitul brut annual, format din totalitatea veniturilor.
Perioada impozabila este de un an si coincide cu anul calendaristic, dar impozitul se stabileste si se plateste trimestrial.
Tariful de impunere este alcatuit dintr-o cota procentuala proportionala  de 3%, care nu se modifica indiferent de cuantumul materiei impozabile. Plata impozitului se face trimestrial pana la data de 25 a primei luni din trimestrul urmator. Microintreprinderile au obligatia de a depune pana la termenul de plata a impozitului, declaratia de impozit pe venit.
Toate sumele reprezentand impozit pe veniturile microintreprinderilor constituie venituri publice ale bugetului de stat.

Impozitul pe dividente
Dividentul – reprezinta cota-parte din beneficial real ce se va plati fiecarui asociat al unei societati comerciale in raport direct proportional cu participarea sa la constituirea capitalului social.
Dividentele sunt venituri curente ale persoanelor fizice si juridice care au calitatea de asociati in societatile comerciale, venituri care sunt supuse si ele impozitarii.
Asupra dividentelor cuvenite asociatilor sau actionarilor se percepe un impozit de 10% care constituie venit la bugetul de stat, si care se stabileste asupra valorii brute a dividentului platit catre o persoana juridical romana.

Monopolurile fiscale
Acestea reprezinta impozite indirecte pe care statul le poate institui asupra productiei si a distribuirii unor bunuri realizate sau desfacute sub control strict.
Monopolurile fiscale sunt acele impozite indirecte stabilite in mod discretionar de catre stat si incluse sau adaugate in pretul produselor realizate in regim de exclusivitate.
Bunurile care fac obiectul monopolului de stat nu sunt supuse, de obicei, unei concurente reale pe piata, fie pentru ca ele provin de la un unic producator, fie de la mai multi producatori carora li se impun aceleasi conditii.
Se impart in doua categorii:
– monopoluri fiscale totale – care se instituie atat asupra productiei, cat si asupra comertului a anumitor marfuri,
– monopoluri fiscale partiale – care se stabilesc fie numai asupra productiei bunurilor care constituie monopol de stat, fie doar asupra desfacerii unor produse realizate in regim de exclusivitate.

Dintre impozitele indirecte reglementate in Romania prin legislatia fiscala in vigoare, unele indeplinesc trasaturile caracteristice ale monopolurilor fiscale, si anume: taxele vamale si accizele.
Aceastea sunt cunoscute si sub denumirea de taxe de comsumatie.

Taxele vamale
Taxele vamale reprezinta acea categorie de impozite indirecte care se percep asupra marfurilor care trec frontiera vamala a unui stat. Ele sunt impozite indirecte pentru ca se platesc de persoanele fizice sau juridice care in cadrul tranzactiilor, importa sau exporta bunuri sau tranziteaza cu acestea frontiera unui stat. Totusi aceste impozite sunt suportate de consumatorul final, cuantumul lor regasindu-se in pretul de piata al produselor care constituie sau contin bunuri pentru care s-au platit taxe vamale.
Stabilirea, perceperea si incasarea taxelor vamale se face prin intermediul unui sistem institutional. Deci activitatea vamala se exercita prin Autoritatea Nationala a Vamilor, organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridical si care functioneaza in subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
Competenta Autoritatii Nationale a Vamilor
– realizarea vamuirii bunurilor introduse sau scoase din tara
– efectuarea controlului vamal al mijloacelor de transport, marfurilor, bunuriloe si valorilor apartinand persoanelor fizice
– posibilitatea de a urca la bordul oricaror nave sau aeronave civile sau militare, aflate in porturi sau aeroporturi.
– Posibilitatea de a controla bunurile supuse vamuirii, in orice lor s-ar afla pe teritoriul Romaniei,
– Exercitarea supravegherii vamale si a controlului vamal obisnuit in zona speciala de supraveghere vamala.
Competenta teritoriala revine in principal birourilor vamale de frontiera sau de interior unde se desfasoara in mod efectiv operatiunile de vamuire.
Exportul: este un regim vamal definitive care presupune scoaterea definitive a unor marfuri romanesti de pe teritoriul Romaniei. Potrivit art. 83 C.Vam. “ la exportul de marfuri nu se incaseaza taxe vamale”, tocmai pentru a incuraja exporturile, productia interna de bunuri si servicii, echilibrarea balantei comerciale.
Tranzitul vamal: consta in transportul unor marfuri straine pe teritoriul Romaniei, intre doua birouri vamale, fara perceperea vreunei taxe vamale. Exista tranzit vamal atat in situatia in care marfurile sunt importate si au ca destinatie vamala un birou vamal de interior, cat si in situatia in care marfurile au fost vamuite la un birou vamal de interior si sunt transportate pana la frontiera in vederea exportului.
Antrepozitul vamal: este un regim vamal suspensiv care presupune depozitarea marfurilor intr-o anumita locatie aflata sub controlul autoritatii vamale, pana la plasarea lor sub alt regim. Pot fi depozitate atat marfuriile straine introduse in tara, pana la realizarea importului, cat si marfurile romanesti care urmeaza a fi scoase din tara, pana la desavarsirea exportului.
Contenciosul fiscal se solutioneaza pe baza textelor Codului de procedura fiscala consecrate solutionarii contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale. Potrivit Constitutiei, parcurgerea procedurii administrativ-jurisdictionale in materie este facultative, contribuabilul nemultumit putandu-se adresa direct instantei de contencios administrativ si fiscal.

Accizele
Sunt taxe speciale de consum care se datoreaza bugetului de stat pentru productie sau importul si desfacerea anumitor categorii de produce precum: bauturile alcoolice, tutunul, uleiurile minerale, confectiile de blanuri naturale, obiectele din cristal, bijuteriile din aur si platina, parfumurile, autoturismele si ambarcatiunile pentru agreement, aparatele electro-casnice, arme de vanatoare. Alaturi de acestea sunt impozabile: productia interna de titei si de gaze naturale.
Fiind cote fixe sau procentuale, care se adauga si se cuprind in preturile de vanzare, livrare sau import, accizele preced tax ape valoare adaugata, si deci se includ in baza de impozitare a TVA.
Accizele se impart in doua categorii:
– accizele armonizate : ele sunt taxe speciale de consum care se datoreaza bugetului de stat pentru unele produse provenind din productia interna sau din import
– alte produse accizabile: care cuprind marfuri precum: cafea, confectii din blanuri naturale, articole din cristal, bijuterii din aur si platina, autoturisme, produse de parfumerie, aparate electrocasnice.

Taxa pe valoare adaugata
Reprezinta acel impozit indirect care se aplica pe fiecare stadiu al circuitului economic al unui produs finit, asupra valorii adaugate realizate in fiecare etapa de catre toti cei care contribuie la producerea si desfacerea acelui produs, pana cand el ajunge la consumatorul final.
Taxa pe valoare adaugata se poate calcula fie prin aplicarea cotei legale asupra valorii adaugate pe fiecare stadium pe care il parcurge marfa ori serviciul de la producator la consumator, fie facandu-se ca diferenta intre taxa achitata si taxa colectata.
Orice persoana care desfasoara de o maniera independenta, activitati economice impuse este considerate persoana impozabila. Institutiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitatile pe care le desfasoara in calitate de autoritati publice, ci doar daca tratarea lor ca persoane neimpozabile ar produce distorsiuni concurentiale sau daca desfasoara anumite activitati economice stabilite de lege in acest sens.
Baza de impozitare a TVA este constituita din:
– tot ce constituie contrapartida obtinuta sau care urmeaza a fi obtinuta de furnizor ori de prestator din partea cumparatorului, beneficiarului sau a unui tert
– preturile de achizitie
– suma cheltuielilor effectuate de persoana impozabila pentru executarea prestarilor de servicii.
In baza de impozitare a TVA se cuprind si impozitele, taxele, precum si cheltuielile accesorii decontate cumparatorului sau clientului.
Cotele de impunere in cazul taxei pe valoare adaugata sunt urmatoarele:
– cota standard de 16 %, care se aplica asupra bazei de impozitare pentru orice operatiune impozabila care nu este scutita de TVA sau care nu este supusa cotei reduse a taxei pe valoare adaugata
– cota redusa de 9 %, care se aplica asupra bazei de impozitare pentru urmatoarele livrari de bunuri si prestari de servicii: livrarea de manuale scolare, carti, reviste, ziare, dreptul de intrare la castele, case memoriale, muzee, expozitii, livrarile de proteze ( exceptie: protezele dentare), cazarea in sistemul hotelier.

Scutiri de la plata taxei pe valoare adaugata:
– operatiunile de interes general, efectuate in tara: spitalizarea si ingrijirile medicale, livrarile de organe, sange sau lapte, activitatea de invatamant desfasurata in conditiile legii, prestarile de servicii culturale, activitatile de cercetare  si inovare, livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate de producatorii agricoli individuali si asociatiile fara personalitate juridica ale acestora, unele servicii financiare si bancare.
– Unele bunuri provenite din import: marfurile importate si comercializate in sistem duty-free, importul de bunuri catre fortele armate ale statelor straine, membre NATO; importul de bunuri primite in mod gratuity cu titlul de ajutoare sau donatii cu scop religios, artistic, sportiv;
– Livrarile de bunuri si prestari de servicii expediate in strainatate, precum si livrarile de bunuri si prestarile de servicii legate de traficul international.
Sunt scutite de la plata TVA-ului persoanele impozabile a caror cifra de afaceri anuala este inferioara plafonului de doua sute de mii de RON.
Taxa pe valoare adaugata datorata bugetului de stat se stabileste ca diferenta intre valoarea taxei facturata pentru bunurile livrate si a taxei aferente bunurilor si serviciilor achizitionate sau executate in unitatile proprii, destinate realizarii operatiunilor impozabile. Deci platitorii TVA au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor sau serviciilor destinate realizarii de operatiuni impozabile.
Platitorii taxei pe valoare adaugata sunt:
– persoane impozabile inregistrate ca platitori TVA pentru operatiunile taxabile realizate,
– beneficiarii prestarilor de servicii taxabile, efectuate de persoane impozabile stabilite in strainatate,
– persoanele care importa bunuri in Romania.

Impozitele locale
Sunt platite de persoanele fizice si juridice care detin in proprietate sau in administrare cladiri, terenuri in intravilan sau extravilan, mijloace de transport; pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor in domeniul constructiilor; pentru sederea in anumite localitati; pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor; pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate. Toate acestea constituie venituri proprii ale bugetelor unitatilor administrativ – teritoriale.

Taxele de timbru
Taxele de timbru reprezinta plata serviciilor prestate ori a lucrarilor efectuate de catre diferite organe sau institutii de stat care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza servicii sau rezolva anumite interese legitime ale partilor.
Din aceasta categorie fac parte: taxele judiciare de timbru, taxele de timbru pentru activitatea notariala, timbrul judiciar, taxele de timbru extrajudiciare.
– Taxele judiciare de timbru: sunt acea categorie de venituri ale bugetelor locale care se percep cu ocazia introducerii unor cereri sau actiuni la instantele judecatoresti, ori care sunt adresate Ministerului Justitiei sau Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Sunt diferentiat stabilite prin lege, dupa cum obiectul cererii sau actiunii este sau nu evaluabil in bani.
Pentru cererile si actiunile al caror obiect are un continut patrimonial, taxa de timbru se calculeaza pe baza unui tarif de impunere alcatuit prin imbinarea unor cote fixe  si procentuale aflate in crestere progresiva pe masura ce creste valoarea obiectului cererii. Pentru cererile al caror obiect nu este evaluabil in bani taxa de timbru se stabileste in sume fixe, in functie de obiectul cererii.
Scutiri: incheierea, executarea si incetarea unui contract colectiv sau individual de munca, obligatiile legale si contractile de intretinere, stabilirea si plata pensiilor, ocrotirea minorilor, curatela, tutela, interdictie judecatoreasca; asistenta bolnavilor psihici periculosi; protectia consumatorilor; cauzele penale, cererile si actiunile formulate de Guvernul Romaniei si alte institutii care au ca obiect venituri publice.
– Taxele de timbru pentru activitatea notariala
Subiectele impozabile sunt persoanele fizice si juridice care solicita indeplinirea unor acte sau servicii notariale.
Taxele de timbru pentru actele si serviciile notariale se datoreaza anticipat, exceptie facand procedura succesorala, care se datoreaza pana la eliberarea certificatului de succesor.
– Timbrul judiciar
Se aplica actiunilor, cererilor , actelor si serviciilor de competenta tuturor instantelor judecatoresti, Ministerul Justitiei, Parchetului Generalde pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si actelor care se intocmesc de catre notarii publici.
Timbrul judiciar este stabilit in cote fixe differentiate pe categorii de actiuni, acte sau servicii. De asemenea este o taxa anticipative, trebuind a fii achitat odata cu depunerea cererii sau actului ce se adreseaza organului competent a-l solutiona. Sumele incasate se constituie si se utilizeaza ca venituri extrabugetare, la dispozitia Ministerului, in completarea alocatiilor de la bugetul de stat.
– Taxele de timbru extrajudiciare
Se datoreaza pentru eliberarea certificatelor de orice fel ( exceptie facand cele eliberate de instantele judecatoresti, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Ministerul Justitiei, sau notarii publici) , eliberarea sau preschimbarea actelor de identitate, a permiselor de vanatoare sau pescuit, examinarea conducatorilor auto in vederea obtinerii permisului de conducere, inmatricularea autovehiculelor.
Aceste taxe se stabilesc in sume fixe si se datoreaza de toti contribuabilii care solicita prestarea unor servicii din categoria celor mai sus enumerate. Ele se platesc anticipat in cuantumurile stabilite de lege.
Procedura solutionarii contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale
Persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau interes legitim, printr-un act administrative fiscal, poate formula o contestatie, care se depune la organul fiscal. Contestatia nu este supusa taxelor de timbru si se depune in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal.
Contestatiile al caror cuantum se situeaza sub plafonul de 5 miliarde lei se solutioneaza de catre organul competent constituit la nivelul directiilor generale ale finantelor publice judetene unde contestatorii au domiciliul fiscal.
Contestatiile al caror cuantum este de 5 miliarde lei sau mai mare se solutioneaza de Directia generala de solutionare a contestatiilor din cadrul ANAF.
Contestatiile formulate de cei vatamati prin refuzul nejustificat de emitere al actului administrative se solutioneaza de catre organul ierarhic superior organului fiscal competent sa emita acel act.
In calea de atac administrativa contestatorului nu I se poate crea o situatie mai grea, decat cea stabilita de organul fiscal constatator.
Organul competent va solutiona contestatia prin decizie sau prin dispozitie.
Decizia se emite de organele de solutionare competente ale ANAF, avand caracter definitive in cadrul procedurii administrativ – fiscale. Poate fii atacata numai in fata instantelor de contencios administrative – fiscale.
Dispozitia se pronunta in solutionarea contestatiei de catre autoritatile administratiei publice locale.
Prin urmare, contestatia poate fi admisa, in tot sau un parte, sau respinsa.
Decizia sau dispozitia se comunica contestatorului, persoanelor introduse in cauza si organului emitent. In termen de 6 luni de la comunicare, instantele de contencios administrative pot fi sesizate, pentru verificarea legalitatii acestora.
Litigiile privind actele administrative se solutioneaza pe fond de catre tribunalele administrativ – fiscale sau de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, iar recursurile dupa caz, vor fi de competenta Curtilor de Apel sau a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.