Noutati
Ce trebuie sa stim despre impozitul pe constructii
Un avocat specializat in drept fiscal poate fi aparatorul sau sfatuitorul dumneavoastra in raporturile obligational-fiscale. Subiectul impozitului pe constructii este tratat punctual de legislatia fiscala, insa exista situatii in care operativitatea acestuia poate capata dimensiuni nelegale, in fata carora drepturile si interesele dumneavoastra legale pot fi afectate, in lipsa unei atitudini oportune si informate.
Mai jos redam dispozitiile din Codul fiscal pe care trebuie sa le aveti in vedere:
ART. 496 – Contribuabili
(1) Sunt obligate la plata impozitului pe constructii, stabilit conform prezentului titlu, urmatoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:
a) persoanele juridice romane, cu exceptia institutiilor publice, institutelor nationale de cercetare-dezvoltare, asociatiilor, fundatiilor si a celorlalte persoane juridice fara scop patrimonial, potrivit legilor de organizare si functionare;
b) persoanele juridice straine care desfasoara activitate prin intermediul unui sediu permanent în Romania;
c) persoanele juridice cu sediul social în Romania înfiintate potrivit legislatiei europene.
(2) În cazul operatiunilor de leasing financiar, calitatea de contribuabil o are utilizatorul, iar în cadrul operatiunilor de leasing operational, calitatea de contribuabil o are locatorul.
ART. 497 – Definitia constructiilor
în întelesul prezentului titlu, constructiile sunt cele prevazute în grupa 1 din Catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe. Norme metodologice
ART. 498 – Cota de impozitare si baza impozabila
(1) Impozitul pe constructii se calculeaza prin aplicarea unei cote de 1% asupra valorii constructiilor existente în patrimoniul contribuabililor la data de 31 decembrie a anului anterior, evidentiata contabil în soldul debitor al conturilor corespunzatoare constructiilor mentionate la art. 497 , din care se scade:
a) valoarea cladirilor, pentru care se datoreaza impozit pe cladiri, potrivit prevederilor titlului IX. Intra sub incidenta acestor prevederi si valoarea cladirilor din parcurile industriale, stiintifice si tehnologice care, potrivit legii, nu beneficiaza de scutirea de la plata impozitului pe cladiri;
b) valoarea lucrarilor de reconstruire, modernizare, consolidare, modificare sau extindere la constructii închiriate, luate în administrare sau în folosinta;
c) valoarea constructiilor si a lucrarilor de reconstruire, modernizare, consolidare, modificare sau extindere a constructiilor, aflate sau care urmeaza sa fie trecute, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, în proprietatea statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale;
d) valoarea constructiilor din subgrupa 1.2 „Constructii agricole” din Catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe;
e) valoarea constructiilor situate în afara frontierei de stat a Romaniei, astfel cum aceasta este definita potrivit legii, inclusiv cele situate în zona contigua a Romaniei si zona economica exclusiva a Romaniei, astfel cum sunt delimitate prin Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii teritoriale, al zonei contigue si al zonei economice exclusive ale Romaniei, republicata, pentru operatiunile legate de activitatile desfasurate în exercitarea drepturilor prevazute de art. 56 si 77 din Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului marii, încheiata la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, ratificata de Romania prin Legea nr. 110/1996;
f) valoarea constructiilor din domeniul public al statului si care fac parte din baza materiala de reprezentare si protocol, precum si a celor din domeniul public si privat al statului, închiriate sau date în folosinta institutiilor publice, constructii administrate de Regia Autonoma „Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”;
g) valoarea constructiilor detinute de structurile sportive, definite potrivit legii. Norme metodologice
(2) În situatia în care, în cursul anului curent, se înregistreaza operatiuni de majorare sau diminuare a valorii soldului debitor al conturilor corespunzatoare constructiilor mentionate la art. 497 , impozitul pe constructii calculat potrivit alin. (1) nu se recalculeaza. Aceste modificari sunt luate în considerare pentru determinarea impozitului pe constructii datorat pentru anul urmator.
(3) Cheltuiala cu impozitul calculat potrivit alin. (1) este cheltuiala deductibila la stabilirea rezultatului fiscal reglementat de titlul II.
ART. 499 – Plata impozitului si depunerea declaratiei fiscale
(1) Contribuabilii prevazuti la art. 496 sunt obligati sa calculeze si sa declare impozitul pe constructii, pana la data de 25 mai inclusiv a anului pentru care se datoreaza impozitul.
(2) Impozitul pe constructii, declarat potrivit alin. (1), se plateste în doua rate egale, pana la datele de 25 mai si 25 septembrie inclusiv.
(3) Prin exceptie de la alin. (1) si (2), contribuabilii care înceteaza sa existe în cursul anului au obligatia de a declara si a plati impozitul determinat conform art. 498 alin. (1), pana la data încheierii perioadei din an în care persoana juridica a existat.
(4) Contribuabilii nou-înfiintati datoreaza impozitul pe constructii începand cu anul fiscal urmator.
(5) Modelul si continutul declaratiei privind impozitul pe constructii se stabilesc prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
(6) Impozitul reglementat de prezentul titlu reprezinta venit al bugetului de stat si se administreaza de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala.
Procedura de acordarea a esalonarii la plata de catre organul fiscal central
Doriti sa va achitati integral obligatiile fiscal, insa situatia materiala nu va permite? Aflati cum sa fructificati prevederile legale special concepute sa opereze in favoarea dumneavoastra
Prin serviciile de consultanta, asistenta si/sau reprezentare juridica, avocatul specializat in materie fiscala va poate indica si directiona pasii spre obtinerea unei esalonari la plata, esalonare ce se acorda de catre organul fiscal central, astfel incat desfasurarea vietii dumneavoastra sa nu fie afectata din punct de vedere economic.
Prin urmare, adresandu-va unui avocat, puteti afla daca intruniti conditiile de acordarea a esalonarii la plata in mod obiectiv, iar acesta va poate indica intreaga procedura de urmat in acest sens, ori o poate indeplini pentru dumneavoastra.
Primul pas spre acest obiectiv, este indeplinirea conditiilor prevazute de art. 186 din Codul de procedura fiscala, al carui continut il redam mai jos:
ART. 186 Conditii de acordarea a esalonarii la plata
(1)Pentru acordarea unei esalonari la plata de catre organul fiscal central, debitorul trebuie sa indeplineasca cumulative urmatoarele conditii:
a)sa se afle in dificultate generate de lipsa temporara de disponibilitati banesti si sa aiba capacitate financiara de plat ape perioada de esalonare la plata. Aceste situatii se apreciaza de organul fiscal competent pe baza programului de restructurare sau de redresare financiara ori a altor informatii si/sau documente relevante, prezentate de debitor sau detinute de organul fiscal
b) sa aiba constituita garantia potrivit art. 193
c) sa nu se afle in procedura insolventei
d) sa nu se afle in dizolvare potrvit prevederilor legale in vigoare
e) sa nu li se fi stabilit raspunderea potrivit legislatiei privind insolventa si/sau raspunderea soidara, potrvit prevederilor art. 25 si 26. Prin exceptie, daca actele prin care s-a stabilit raspunderea sunt definitive in sistemul cailor administrative si judiciare de atac, iar pentru suma care a fost atrasa raspunderea a fost achitata, conditia se considera indeplinita.
(2) Pe langa conditiile prevazute la alin. (1), debitorul trebuie sa aiba depuse toate declaratiile fiscale, potrvit vectorului fiscal. Aceasta conditie trebuie indeplinita la data eliberarii certificatului de atestare fiscala.
(3) Conditia prevazuta la alin (2) se considera indeplinita si in cazul in care, pentru perioadele in care nu s-au depus declaratii fiscalel, obligatiile au fost stabilite, prin decizie, de catre organul fiscal.
(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) lit. (b), in situatia debitorilor care nu detin bunuri in proprietate sau acestea sunt insuficiente pentru a constitui garantiile prevazute de prezentul capitol, organul fiscal poate acorda esalonarea la plata daca sunt indeplinite celelalte conditii prevazute la alin. (1) In acest caz, penalitatle de intarziere aferente obligatiilor fiscal principale esalonate nu se amana la plata si se include in esalonare.
Importanta domiciliului fiscal. Procedura inregistrarii si modificarii acestuia
Un avocat specializat in aria dreptului fiscal are la indemana instrumentele legale pentru a spori securitatea si rata de infaptuire a drepturilor si intereselor legitime pe care clientii acestuia le au in materie fiscala.
Printre multele elemente cheie in aceasta materie, domiciliul fiscal reprezinta o conditie indisolubila existentei si manifestarii drepturilor dumnevoastra, dar si indeplinirii in mod valabil a obligatiilor ce va incumba.
Este totusi important sa cunoasteti ca in desfasurarea raporturilor juridico-sociale contribuabilii nu sunt obligati sa se confrunte cu o “paralizare” a domiciliului fiscal, tocmai in virtutea urmaririi initiativei juridico-economice apartinand fiecarei persoane.
Conform legislatiei in vigoare, pentru persoanele fizice, domiciliui fiscal se regaseste la adresa unde acestea isi au domiciliul, potrivit legii sau adresa unde locuiesc efectiv, in cazul in care aceasta este diferita de domiciliu. Daca este insa vorba despre persoane fizice ce desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere, domiciliul fiscal este reprezentat de sediul activitatii sau locul unde se desfasoara efectiv activitate principala.
In cazul persoanelor juridice, in principiu, domiciliul fiscal este reprezentat de sediul social sau locul unde se exercita gestiunea administrativa si conducerea efectiva a afacerilor in cazul in care acestea nu se realizeaza la sediul social declarat.
(1)Domiciliul fiscal definit potrvit art. 31 se inregistreaza/modifica la/ de organul fiscal central in toate cazurile in care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social prin depunerea de catre contribuabil/platitor a unei cereri de inregistrare/modificare a domiciliului fiscal, insotita de acte doveditoare ale informatiilor cuprinse in aceatsa.
(2)Cererea se depune la organul fiscal central in a carui raza teritoriala urmeaza a se stabili domiciliul fiscal. Cererea se solutioneaza in termen de 15 zile lucratoare de la data depunerii acesteia, prin emiterea deciziei de inregistrare/modificare a domiciliului fiscal care se comunica contribuabilului/ platitorului.
(3)Organul fiscal prevazut la alin (2) emite din oficiu decizia de inregistrare/modificare a domiciliului fiscal, ori de cate ori constata ca domiciliul fiscal este diferit de domiciliul sau sediul social, iar contribuabilul/ platitorul nu a depus cerere de modificare a domiciliului fiscal.
(4)Data inregistrarii/modificarii domiciliului fiscal este data comunicarii deciziei de inregistrare/modificare a domiciliului fiscal.
In functie de solicitarile dumneavoastra, un avocat specializat in materie fiscala va poate pune la dispozitie servicii de consultanta, asistenta si/sau reprezentare juridica pentru valorificarea drepturilor si intereselor dumneavoastra legitime.
Avocat pentru contestatia la executarea silita – Contestatia la executarea silita conform Codului de procedura fiscala
In materia executarii silite, indeplinirea profesiei de avocat trebuie sa fie caracterizata prin acte prompte, oportune, dar si prin stabilirea unei relatii avocat-client in care informarea cu privire la stadiul si desfasurarea cazului sa ocupe un loc primar.
In cazul in care va regasiti intr-un raport juridic conflictual privind executarea silita, este bine sa cunoasteti ca executarea silita in materie fiscala comporta anumite particularitati, dar si ca intreaga procedura se completeaza, acolo unde este cazul, cu normele cadru stabilite prin Codul de procedura civila.
Tocmai de aceea, pentru apararea drepturilor si intereselor dumneavoastra legitime, recomandam a se apela la serviciile unui avocat – care, printre altele, pot fi de consultanta, asistenta si/sau reprezentare juridica – servicii menite a va creste in mod semnificativ posibilitatea de solutinare in mod favorabil, just si echitabil conflictul in care va regasiti.
Redam mai jos art. 260 si 261 din Codul de procedura fiscala, articole in a caror incadrare trebuie verificata initial, atunci cand se doreste contestarea unei executari silite.
Art. 260 Contestatia la executarea silita:
(1)Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prezentului cod de catre organele de executare silita, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii.
(2)Dispozitiile privind suspendrea provizorie a executarii silite prevazute de Codul de procedura civila, republicat, nu sunt aplicabile.
(2)Contestarea poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instant judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de leg.
(4)Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta.
Art. 261 Termen de contestare
(1)Contestatia se poate face in termen de 15 zile, sub sanctiunea decaderii, de la data cand:
(a)Contestatorul a luat la cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somatiei sau din alta instiintare primita, ori in lipsa acestora, cu ocazia efectuarii executarii silite sau in alt mod.
(b)Contestatorul a luat la cunostinta potrvit lit. a), de refuzul organului de executare silita pentru a indeplini un act de executare
(c)Cel interest a luat la cunostinta potrivit lit. a de eliberare sau distribuirea sumelor pe care le conteta.
(2)Contestatia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept rel asupra bunului urmarit poate fi introdusa cel mai tarziu in termen de 15 zile dupa efectuarea executarii.
(3)Neintroducerea contestatiei in termenul prevazut la alin. (2) nu il impiedica pe cel de-al treilea sa isi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.
Cale unei actiuni in justitie – unica sansa (pentru moment) de recuperare a taxei auto
Art. 110 TFUE prevede ca: niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de productie.
Una dintre primele manifestari jurisprudentiale in sensul intelegerii integrale a contextului art. 110 TFUE a fost Curtea de Apel Timisoara, care in solutionarea unei spete refertioare la taxele auto a retinut ca articolul 110 TFUE trebuie sa fie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie cu aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.
In contextul legislativ actual, singura sansa de recuperare a taxei auto se regaseste in promovarea unei actiuni in justitie, justitiabilii putand solicita atat obligarea la restituirea sumei deja achitate, cat si dobanzi legaje si recuperarea cheltuielilor de judecata.
Pentru o buna administrare a cauzei dumneavoastra, puteti apela la serviciile unui avocat cu experienta in recuperarea taxei auto, servicii ce se pot materializa prin consultanta juridica, asistenta juridica si/sau reprezentare juridica.
Reglementările fiscale in ceea ce priveste facturarea se modifică substanţial de la 1 ianuarie 2013
Prin modificările şi completările prevăzute de O.G. nr. 15/2012 (publicată în Monitorul oficial nr. 621 din 29 august a.c.) asupra Codului fiscal, reglementările privind facturarea urmează să fie modificate integral.
În noua formă, care va intra în vigoare de la începutul anului viitor, dispoziţiile articolului 155 din Codul fiscal aduc elemente de noutate, prin aceea că:
– sunt definite facturile ca fiind documentele sau mesajele pe suport hârtie ori în format electronic, dacă acestea îndeplinesc condiţiile stabilite în articolul menţionat;
– este asimilat cu factura orice document sau mesaj care modifică şi care se referă în mod specific şi fără ambiguităţi la factura iniţială;
– este definită factura electronică.
Regulile de facturare, introduse prin O.G. nr. 15/2012 prevăd obligaţiile de facturare, în funcţie de locul livrării.
Cazuri care obligă la emiterea facturii.
Persoana impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, în următoarele situaţii:
a) pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate;
b) pentru fiecare vânzare la distanţă pe care a efectuat-o, în condiţiile art. 132 alin. (2) şi (3);
c) pentru livrările intracomunitare de bunuri efectuate în condiţiile art. 143 alin. (2) lit. a)-c);
d) pentru orice avans încasat în legătură cu una dintre operaţiunile menţionate la lit. a) şi b).
Cazuri cand nu se emite factura.
Pe cale de excepţie, persoana impozabilă nu are obligaţia emiterii de facturi pentru operaţiunile scutite fără drept de deducere a taxei conform art. 141 alin. (1) şi (2), respectiv “Scutirile pentru operaţiuni din interiorul ţării”.
Sursa: legestart.ro
