Stiri juridice

Ce este decizia de impunere si ce trebuie sa cunoasteti cu privire la aceasta

Decizia de impunere reprezinta actul administrativ fiscal prin care organul fiscal stabileste creantele contribuabililor, in principal, in baza declaratiilor de aceeasi natura, depuse conform legii.

Conform art. 95 din Codul de Procedura Fiscala, Organul fiscal emite decizie de impunere ori de cate ori acesta stabileste sau modifica baza de impozitare ca urmare a unei verificari documentare, a unei inspectii fiscale ori a unei verificari a situatiei fiscale personale efectuate in conditiile legii.

Cu privire la efectele pe care le comporta o decizie de impunere, tot art. 95 stabileste faptul ca decizia de impunere si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii constituie si instiintari de plata, de la data comunicarii acestora, in conditiile in care se stabilesc sume de plata.

Pentru protejarea drepturilor si intereselor recunoscute de lege, legalitatea deciziei de impunere este reflectata si prin elementele constitutive prevazute de lege. Astfel, conform codului de procedura fiscala, decizia de impunere trebuie sa fie emisa in scris in format fizic ori electronic, si sa cuprinda atat elemente specifice:

-tipul creantei fiscale
-baza de impozitare
-cuantumul bazei de impozitare

Cat si elemente generale apartinand unui act administrativ fiscal

denumire organului fiscal emitent
-data la care a fost emis si data de la care isi produce efectele
-datele de identificare a contribuabilului/platitorului si, daca este cazul, datele de identificare a persoanei imputernicite de contribuabil/platitor
-obiectul actului administrativ fiscal
-motivele de fapt
-temeiul de drept
-numele si calitatea persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii
-semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum si stampila organului fiscal emitent
-semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum si stampila organului fiscal emitent
-posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care se depune contestatia
-mentiuni privind audierea contribuabilului/platitorului

In virtutea securitatii si legalitatii raporturilor juridice care pot avea un caracter riscant mai ales in relatia cu statul, legea confera dreptul la contestarea actelor administrative fiscale, decizia de impunere putand de asemenea sa faca obiectul unei constestatii.

Conform art. 268 din Codul de procedura fiscala, este indreptatit la contestatie numai cel care considera ca a fost lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal, cu respectarea unui termen de 45 de zile de la data comunicarii, sub sanctiunea decaderii.

In protejarea statutului dumneavoastra juridic va recomandam sa apelati la serviciile unui avocat specializat in materia dreptului fiscal atat pentru a va asigura ca actul administrativ fiscal ce va priveste este in perfecta concordanta cu o reala stare de fapt si de drept, ori pentru a restabili echilibrul dintre acestea si continutul sau.

Ce trebuie sa stim despre impozitul pe constructii

Un avocat specializat in drept fiscal poate fi aparatorul sau sfatuitorul dumneavoastra in raporturile obligational-fiscale. Subiectul impozitului pe constructii este tratat punctual de legislatia fiscala, insa exista situatii in care operativitatea acestuia poate capata dimensiuni nelegale, in fata carora drepturile si interesele dumneavoastra legale pot fi afectate, in lipsa unei atitudini oportune si informate.

Mai jos redam dispozitiile din Codul fiscal pe care trebuie sa le aveti in vedere:

ART. 496 – Contribuabili

(1) Sunt obligate la plata impozitului pe constructii, stabilit conform prezentului titlu, urmatoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:

a) persoanele juridice romane, cu exceptia institutiilor publice, institutelor nationale de cercetare-dezvoltare, asociatiilor, fundatiilor si a celorlalte persoane juridice fara scop patrimonial, potrivit legilor de organizare si functionare;

b) persoanele juridice straine care desfasoara activitate prin intermediul unui sediu permanent în Romania;

c) persoanele juridice cu sediul social în Romania înfiintate potrivit legislatiei europene.

(2) În cazul operatiunilor de leasing financiar, calitatea de contribuabil o are utilizatorul, iar în cadrul operatiunilor de leasing operational, calitatea de contribuabil o are locatorul.

ART. 497 – Definitia constructiilor

în întelesul prezentului titlu, constructiile sunt cele prevazute în grupa 1 din Catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe. Norme metodologice

ART. 498 – Cota de impozitare si baza impozabila

(1) Impozitul pe constructii se calculeaza prin aplicarea unei cote de 1% asupra valorii constructiilor existente în patrimoniul contribuabililor la data de 31 decembrie a anului anterior, evidentiata contabil în soldul debitor al conturilor corespunzatoare constructiilor mentionate la art. 497 , din care se scade:

a) valoarea cladirilor, pentru care se datoreaza impozit pe cladiri, potrivit prevederilor titlului IX. Intra sub incidenta acestor prevederi si valoarea cladirilor din parcurile industriale, stiintifice si tehnologice care, potrivit legii, nu beneficiaza de scutirea de la plata impozitului pe cladiri;

b) valoarea lucrarilor de reconstruire, modernizare, consolidare, modificare sau extindere la constructii închiriate, luate în administrare sau în folosinta;

c) valoarea constructiilor si a lucrarilor de reconstruire, modernizare, consolidare, modificare sau extindere a constructiilor, aflate sau care urmeaza sa fie trecute, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, în proprietatea statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale;

d) valoarea constructiilor din subgrupa 1.2 „Constructii agricole” din Catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe;

e) valoarea constructiilor situate în afara frontierei de stat a Romaniei, astfel cum aceasta este definita potrivit legii, inclusiv cele situate în zona contigua a Romaniei si zona economica exclusiva a Romaniei, astfel cum sunt delimitate prin Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii teritoriale, al zonei contigue si al zonei economice exclusive ale Romaniei, republicata, pentru operatiunile legate de activitatile desfasurate în exercitarea drepturilor prevazute de art. 56 si 77 din Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului marii, încheiata la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, ratificata de Romania prin Legea nr. 110/1996;

f) valoarea constructiilor din domeniul public al statului si care fac parte din baza materiala de reprezentare si protocol, precum si a celor din domeniul public si privat al statului, închiriate sau date în folosinta institutiilor publice, constructii administrate de Regia Autonoma „Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”;

g) valoarea constructiilor detinute de structurile sportive, definite potrivit legii. Norme metodologice

(2) În situatia în care, în cursul anului curent, se înregistreaza operatiuni de majorare sau diminuare a valorii soldului debitor al conturilor corespunzatoare constructiilor mentionate la art. 497 , impozitul pe constructii calculat potrivit alin. (1) nu se recalculeaza. Aceste modificari sunt luate în considerare pentru determinarea impozitului pe constructii datorat pentru anul urmator.

(3) Cheltuiala cu impozitul calculat potrivit alin. (1) este cheltuiala deductibila la stabilirea rezultatului fiscal reglementat de titlul II.

ART. 499 – Plata impozitului si depunerea declaratiei fiscale

(1) Contribuabilii prevazuti la art. 496 sunt obligati sa calculeze si sa declare impozitul pe constructii, pana la data de 25 mai inclusiv a anului pentru care se datoreaza impozitul.

(2) Impozitul pe constructii, declarat potrivit alin. (1), se plateste în doua rate egale, pana la datele de 25 mai si 25 septembrie inclusiv.

(3) Prin exceptie de la alin. (1) si (2), contribuabilii care înceteaza sa existe în cursul anului au obligatia de a declara si a plati impozitul determinat conform art. 498 alin. (1), pana la data încheierii perioadei din an în care persoana juridica a existat.

(4) Contribuabilii nou-înfiintati datoreaza impozitul pe constructii începand cu anul fiscal urmator.

(5) Modelul si continutul declaratiei privind impozitul pe constructii se stabilesc prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

(6) Impozitul reglementat de prezentul titlu reprezinta venit al bugetului de stat si se administreaza de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala.

Importanta prescriptiei in materie fiscala (“pentru unii mumă, pentru altii ciumă”)

Implinirea termenului de prescriptie in materie fiscala poate reprezenta un avantaj major in ceea ce priveste pozitia dumneavoastra juridica,  fie ca deja s-a demarat o procedura de executare silita in ceea ce va priveste, fie ca exista o suspiciune de demarare a unei asemenea proceduri.

Desigur, dreptul fiscal se completeaza cu dreptul comun pentru ca intregul sistem de recuperare a creantelor sa functioneze la parametrii optimi, iar de multe ori acest aspect se materializeaza intr-o interpretare si abordare deficitara a normelor de drept pe care partile unui raport juridic de drept fiscal le au.

Astfel, recomandam oricarei persoane sa apeleze la serviciile unui avocat specializat in drept fiscal atat in mod preventiv, cat si in mod ”represiv” fata de masurile nelegale ce si-au produs ori isi vor produce efectele.

Printre numeroasele abordari si aparari juridice pe care un avocat le poate desfasura in numele dumneavoastra se numara si contestatia la executare – aceasta cale putand conduce la solutionarea multor diferende, insa, in functi de particularitatile fiecarei spete, se poate construi o tactica juridical mai mult, sau mai putin complexa, astfel incat probabilitate reala de succes sa fie cat mai mare.

Redam mai jos particularitati ale prescriptiei in materie fiscala, regasite in Codul de procedura fiscala actual:

ART. 215 Inceperea termenului de prescriptie

(1) Dreptul organului de executare silita de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat naștere acest drept.

(2) Termenul de prescriptie prevazut la alin. (1) se aplica și creantelor provenind din amenzi contraventionale.

ART. 216 Suspendarea termenului de prescriptie

Termenul de prescriptie prevazut la art. 215 se suspenda:

a) in cazurile și in conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune

b) in cazurile și in conditiile in care suspendarea executarii este prevazuta de lege ori a fost dispusa de instanta judecatoreasca sau de alt organ competent, potrivit legii;

c) pe perioada valabilitatii inlesnirii acordate potrivit legii;

d) cat timp debitorul iși sustrage veniturile și bunurile de la executarea silita;

e) in alte cazuri prevazute de lege.

ART. 217 Intreruperea termenului de prescriptie

Termenul de prescriptie prevazut la art. 215 se intrerupe:

a) in cazurile și in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;

b) pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de plata a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoașterii in orice alt mod a datoriei;

c) pe data indeplinirii, in cursul executarii silite, a unui act de executare silita;

d) la data comunicarii procesului-verbal de insolvabilitate fara bunuri și venituri urmaribile;

e) in alte cazuri prevazute de lege.

ART. 218 Efecte ale implinirii termenului de prescriptie

(1) Daca organul de executare silita constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita a creantelor fiscale, acesta va proceda la incetarea masurilor de realizare și la scaderea acestora din evidenta creantelor fiscale.

(2) Sumele achitate de debitor in contul unor creante fiscale, dupa implinirea termenului de prescriptie, nu se restituie.

ART. 219 Prescriptia dreptului de a cere restituirea

Dreptul contribuabilului/platitorului de a cere restituirea creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat naștere dreptul la restituire.

Procedura de acordarea a esalonarii la plata de catre organul fiscal central

Doriti sa va achitati integral obligatiile fiscal, insa situatia materiala nu va permite? Aflati cum sa fructificati prevederile legale special concepute sa opereze in favoarea dumneavoastra

Prin serviciile de consultanta, asistenta si/sau reprezentare juridica, avocatul specializat in materie fiscala va poate indica si directiona pasii spre obtinerea unei esalonari la plata, esalonare ce se acorda de catre organul fiscal central, astfel incat desfasurarea vietii dumneavoastra sa nu fie afectata din punct de vedere economic.

Prin urmare, adresandu-va unui avocat, puteti afla daca intruniti conditiile de acordarea a esalonarii la plata in mod obiectiv, iar acesta va poate indica intreaga procedura de urmat in acest sens, ori o poate indeplini pentru dumneavoastra.

Primul pas spre acest obiectiv, este indeplinirea conditiilor prevazute de art. 186 din Codul de procedura fiscala, al carui continut il redam mai jos:

ART. 186 Conditii de acordarea a esalonarii la plata

(1)Pentru acordarea unei esalonari la plata de catre organul fiscal central, debitorul trebuie sa indeplineasca cumulative urmatoarele conditii:

a)sa se afle in dificultate generate de lipsa temporara de disponibilitati banesti si sa aiba capacitate financiara de plat ape perioada de esalonare la plata. Aceste situatii se apreciaza de organul fiscal competent pe baza programului de restructurare sau de redresare financiara ori a altor informatii si/sau documente relevante, prezentate de debitor sau detinute de organul fiscal

b) sa aiba constituita garantia potrivit art. 193

c) sa nu se afle in procedura insolventei

d) sa nu se afle in dizolvare potrvit prevederilor legale in vigoare

e) sa nu li se fi stabilit raspunderea potrivit legislatiei privind insolventa si/sau raspunderea soidara, potrvit prevederilor art. 25 si 26. Prin exceptie, daca actele prin care s-a stabilit raspunderea sunt definitive in sistemul cailor administrative si judiciare de atac, iar pentru suma care a fost atrasa raspunderea a fost achitata, conditia se considera indeplinita.

(2) Pe langa conditiile prevazute la alin. (1), debitorul trebuie sa aiba depuse toate declaratiile fiscale, potrvit vectorului fiscal. Aceasta conditie trebuie indeplinita la data eliberarii certificatului de atestare fiscala.

(3) Conditia prevazuta la alin (2) se considera indeplinita si in cazul in care, pentru perioadele in care nu s-au depus declaratii fiscalel, obligatiile au fost stabilite, prin decizie, de catre organul fiscal.

(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) lit. (b), in situatia debitorilor care nu detin bunuri in proprietate sau acestea sunt insuficiente pentru a constitui garantiile prevazute de prezentul capitol, organul fiscal poate acorda esalonarea la plata daca sunt indeplinite celelalte conditii prevazute la alin. (1) In acest caz, penalitatle de intarziere aferente obligatiilor fiscal principale esalonate nu se amana la plata si se include in esalonare.

Importanta domiciliului fiscal. Procedura inregistrarii si modificarii acestuia

Un avocat specializat in aria dreptului fiscal are la indemana instrumentele legale pentru a spori securitatea si rata de infaptuire a  drepturilor si intereselor legitime pe care clientii acestuia le au in materie fiscala.

Printre multele elemente cheie in aceasta materie, domiciliul fiscal reprezinta o conditie indisolubila existentei si manifestarii drepturilor dumnevoastra, dar si indeplinirii in mod valabil a obligatiilor ce va incumba.

Este totusi important sa cunoasteti ca in desfasurarea raporturilor juridico-sociale contribuabilii nu sunt obligati sa se confrunte cu o “paralizare” a domiciliului fiscal, tocmai in virtutea urmaririi initiativei juridico-economice apartinand fiecarei persoane.

Conform legislatiei in vigoare, pentru persoanele fizice, domiciliui fiscal se regaseste la adresa unde acestea isi au domiciliul, potrivit legii sau adresa unde locuiesc efectiv, in cazul in care aceasta este diferita de domiciliu. Daca este insa vorba despre persoane fizice ce desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere, domiciliul fiscal este reprezentat de sediul activitatii sau locul unde se desfasoara efectiv activitate principala.

In cazul persoanelor juridice, in principiu, domiciliul fiscal este reprezentat de sediul social sau locul unde se exercita gestiunea administrativa si conducerea efectiva a afacerilor in cazul in care acestea nu se realizeaza la sediul social declarat.

(1)Domiciliul fiscal definit potrvit art. 31 se inregistreaza/modifica la/ de organul fiscal central in toate cazurile in care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social prin depunerea de catre contribuabil/platitor a unei cereri de inregistrare/modificare a domiciliului fiscal, insotita de acte doveditoare ale informatiilor cuprinse in aceatsa.

(2)Cererea se depune la organul fiscal central in a carui raza teritoriala urmeaza a se stabili domiciliul fiscal. Cererea se solutioneaza in termen de 15 zile lucratoare de la data depunerii acesteia, prin emiterea deciziei de inregistrare/modificare a domiciliului fiscal care se comunica contribuabilului/ platitorului.

(3)Organul fiscal prevazut la alin (2) emite din oficiu decizia de inregistrare/modificare a domiciliului fiscal, ori de cate ori constata ca domiciliul fiscal este diferit de domiciliul sau sediul social, iar contribuabilul/ platitorul nu a depus cerere de modificare a domiciliului fiscal.

(4)Data inregistrarii/modificarii domiciliului fiscal este data comunicarii deciziei de inregistrare/modificare a domiciliului fiscal.

In functie  de solicitarile dumneavoastra, un avocat  specializat in materie fiscala va poate pune la dispozitie servicii de consultanta, asistenta si/sau reprezentare juridica pentru valorificarea drepturilor si intereselor dumneavoastra legitime.

Avocat pentru contestatia la executarea silita – Contestatia la executarea silita conform Codului de procedura fiscala

In materia executarii silite, indeplinirea profesiei de avocat trebuie sa fie caracterizata prin acte prompte, oportune, dar si prin stabilirea unei relatii avocat-client in care informarea cu privire la stadiul si desfasurarea cazului sa ocupe un loc primar.

In cazul in care va regasiti intr-un raport juridic conflictual privind executarea silita, este bine sa cunoasteti ca executarea silita in materie fiscala comporta anumite particularitati, dar si ca intreaga procedura se completeaza, acolo unde este cazul, cu normele cadru stabilite prin Codul de procedura civila.

Tocmai de aceea, pentru apararea drepturilor si intereselor dumneavoastra legitime, recomandam a se apela la serviciile unui avocat – care, printre altele, pot fi de consultanta, asistenta si/sau reprezentare juridica – servicii menite a va creste in mod semnificativ posibilitatea de solutinare in mod favorabil, just si echitabil conflictul in care va regasiti.

Redam mai jos art. 260 si 261 din Codul de procedura fiscala, articole in a caror incadrare trebuie verificata initial, atunci cand se doreste contestarea unei executari silite.

Art. 260 Contestatia la executarea silita:

(1)Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prezentului cod de catre organele de executare silita, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii.

(2)Dispozitiile privind suspendrea provizorie a executarii silite prevazute de Codul de procedura civila, republicat, nu sunt aplicabile.

(2)Contestarea poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instant judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de leg.

(4)Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta.

Art. 261 Termen de contestare

(1)Contestatia se poate face in termen de 15 zile, sub sanctiunea decaderii, de la data cand:

(a)Contestatorul a luat la cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somatiei sau din alta instiintare primita, ori in lipsa acestora, cu ocazia efectuarii executarii silite sau in alt mod.

(b)Contestatorul a luat la cunostinta potrvit lit. a), de refuzul organului de executare silita pentru a indeplini un act de executare

(c)Cel interest a luat la cunostinta potrivit lit. a de eliberare sau distribuirea sumelor pe care le conteta.

(2)Contestatia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept rel asupra bunului urmarit poate fi introdusa cel mai tarziu in termen de 15 zile dupa efectuarea executarii.

(3)Neintroducerea contestatiei in termenul prevazut la alin. (2) nu il impiedica pe cel de-al treilea sa isi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.

Avocat contestatie decize de impunere – Ce este decizia de impunere si ce trebuie sa cunoasteti cu privire la aceasta

Decizia de impunere reprezinta actul administrativ fiscal prin care organul fiscal stabileste creantele contribuabililor, in principal, in baza declaratiilor de aceeasi natura, depuse conform legii.

Conform art. 95 din Codul de Procedura Fiscala, Organul fiscal emite decizie de impunere ori de cate ori acesta stabileste sau modifica baza de impozitare ca urmare a unei verificari documentare, a unei inspectii fiscale ori a unei verificari a situatiei fiscale personale efectuate in conditiile legii.

Cu privire la efectele pe care le comporta o decizie de impunere, tot art. 95 stabileste faptul ca decizia de impunere si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii constituie si instiintari de plata, de la data comunicarii acestora, in conditiile in care se stabilesc sume de plata.

Pentru protejarea drepturilor si intereselor recunoscute de lege, legalitatea deciziei de impunere este reflectata si prin elementele constitutive prevazute de lege. Astfel, conform codului de procedura fiscala, decizia de impunere trebuie sa fie emisa in scris in format fizic ori electronic, si sa cuprinda atat elemente specifice:

-tipul creantei fiscale

-baza de impozitare

-cuantumul bazei de impozitare

Cat si elemente generale apartinand unui act administrativ fiscal

denumire organului fiscal emitent

-data la care a fost emis si data de la care isi produce efectele

-datele de identificare a contribuabilului/platitorului si, daca este cazul, datele de identificare a persoanei imputernicite de contribuabil/platitor

-obiectul actului administrativ fiscal

-motivele de fapt

-temeiul de drept

-numele si calitatea persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii

-semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum si stampila organului fiscal emitent

-semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum si stampila organului fiscal emitent

-posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care se depune contestatia

-mentiuni privind audierea contribuabilului/platitorului

In virtutea securitatii si legalitatii raporturilor juridice care pot avea un caracter riscant mai ales in relatia cu statul, legea confera dreptul la contestarea actelor administrative fiscale, decizia de impunere putand de asemenea sa faca obiectul unei constestatii.

Conform art. 268 din Codul de procedura fiscala, este indreptatit la contestatie numai cel care considera ca a fost lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal, cu respectarea unui termen de 45 de zile de la data comunicarii, sub sanctiunea decaderii.

In protejarea statutului dumneavoastra juridic va recomandam sa apelati la serviciile unui avocat specializat in materia dreptului fiscal atat pentru a va asigura ca actul administrativ fiscal ce va priveste este in perfecta concordanta cu o reala stare de fapt si de drept, ori pentru a restabili echilibrul dintre acestea si continutul sau.

Cale unei actiuni in justitie – unica sansa (pentru moment) de recuperare a taxei auto

Art. 110 TFUE prevede ca: niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.

De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de productie.

Una dintre primele manifestari jurisprudentiale in sensul intelegerii integrale a contextului art. 110 TFUE a fost Curtea de Apel Timisoara, care in solutionarea unei spete refertioare la taxele auto a retinut ca articolul 110 TFUE trebuie sa fie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie cu aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.

In contextul legislativ actual, singura sansa de recuperare a taxei auto se regaseste in promovarea unei actiuni in justitie, justitiabilii putand solicita atat obligarea la restituirea sumei deja achitate, cat si dobanzi legaje si recuperarea cheltuielilor de judecata.

Pentru o buna administrare a cauzei dumneavoastra, puteti apela la serviciile unui avocat cu experienta in recuperarea taxei auto, servicii ce se pot materializa prin consultanta juridica, asistenta juridica si/sau reprezentare juridica.

Scopul si sfera de cuprindere a Codului Fiscal

ART. 1
(1) Prezentul cod stabileşte cadrul legal pentru impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj şi fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, precizează contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale, precum şi modul de calcul şi de plată al acestora. Prezentul cod cuprinde procedura de modificare a acestor impozite, taxe şi contribuţii sociale. De asemenea, autorizează Ministerul Finanţelor Publice să elaboreze norme metodologice, instrucţiuni şi ordine în aplicarea prezentului cod şi a convenţiilor de evitare a dublei impuneri.

Alin. (1) al art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.

(2) Cadrul legal de administrare a impozitelor şi taxelor reglementate de prezentul cod este stabilit prin legislaţia privind procedurile fiscale.
(3) În materie fiscală, dispoziţiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispoziţiile Codului fiscal.
(4) Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea acelui tratat.

Interpretarea si modificarea Codului Fiscal

Principiile fiscalităţii
ART. 3
Impozitele şi taxele reglementate de prezentul cod se bazează pe următoarele principii:
a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiţii egale investitorilor, capitalului român şi străin;
b) certitutinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
c) echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferită a veniturilor, în funcţie de mărimea acestora;
d) eficienţa impunerii prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice şi juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii investiţionale majore.

CBCIRSM
Romania SanMarino
Stiinte Juridice
Stiinte juridice
Avocat Anghel
Avocat Anghel
Fundatia Folk Art
Fundatia Folk Art